25 Povești Educative pentru Copii

25 Povești Educațive pentru Copii de 9 ani

Bine ai venit la colecția noastră de 25 de povești educative pentru copii de 9 ani! 🌟 Fiecare poveste te va învăța lecții importante despre curaj, bunătate, empatie, răbdare și responsabilitate. După ce citești fiecare poveste, vei avea întrebări de reflecție și exerciții practice care te vor ajuta să devii un copil mai înțelept și mai curajos. Joacă-te, învață și descoperă cât de frumoasă poate fi învățarea prin povești!

Matei era un băiat care iubea jocurile video. În fiecare după-amiază, se așeza la biroul lui plin de figurine și caiete colorate și pornea consola, lăsând lumina ecranului să-i lumineze fața. Totuși, de multe ori, Matei spunea „da” chiar și atunci când nu voia, doar ca să nu supere pe nimeni.

Într-o zi, în pauza mare, câțiva colegi s-au strâns în jurul lui, șoptind și râzând.

— „Matei, trimite un mesaj răutăcios lui Andrei, doar în glumă”, i-au spus ei.

Matei a simțit imediat un nod în stomac. Inima îi bătea mai repede, iar palmele i s-au umezit. Nu era frică, ci acel sentiment ciudat care îi spunea că ceva nu este în regulă. Se gândea: „Dacă refuz, o să râdă de mine… dar nu e corect să fac asta.”

S-a uitat în jur. Unii colegi îl priveau curioși, așteptând răspunsul. Matei a tras aer adânc în piept, și, deși vocea îi tremura puțin, a spus hotărât:

— „Nu fac asta. Nu e corect.”

Pentru o clipă, s-a lăsat liniștea. Apoi s-au auzit câteva râsete, dar nu toate erau batjocoritoare. Un coleg mai tăcut, care stătea puțin mai în spate, s-a apropiat de Matei și i-a șoptit cu un zâmbet:

— „Bine că ai avut curaj.”

Curajul adevărat înseamnă să faci ce e corect, chiar dacă e greu sau nu toată lumea e de acord.

Întrebări de reflecție:

Ce ai fi făcut tu în locul lui Matei?
De ce crezi că colegul lui i-a spus „Bine că ai avut curaj”?
Ai avut vreodată curaj să spui „nu”? Cum te-ai simțit?

Exerciții practice:

Scrie trei situații în care ai putea spune „nu” atunci când ceva nu e corect.
Joacă-te cu un prieten: inventați scenarii și exersați să spuneți „nu” cu curaj.
Desenează o „scenă a curajului”: ce ai face într-o situație dificilă?

Ana era o fetiță veselă și plină de energie. Îi plăcea să povestească, să râdă și să spună glume colegilor ei. Într-o pauză, însă, a observat-o pe Mara stând singură pe o bancă, privind în jos, cu umerii lăsați.

Ana s-a apropiat încet și s-a așezat lângă ea.

— „Hei, Mara… vrei să-mi spui ce te supără?” a întrebat ea blând.

Mara a oftat adânc și, după câteva clipe de tăcere, lacrimile i-au umplut ochii. Ana nu a întrerupt-o. Nu a grăbit-o. A stat liniștită și a ascultat, lăsându-i timp să-și găsească cuvintele.

— „M-am certat cu cea mai bună prietenă… și nu știu ce să fac”, a spus Mara încet.

Ana i-a pus ușor mâna pe umăr și a rămas lângă ea, fără să ofere sfaturi grăbite. Doar a ascultat, cu răbdare și atenție.

După câteva minute, Mara a zâmbit timid.

— „Mulțumesc că m-ai ascultat. Parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă.”

Ana a înțeles atunci că uneori cele mai frumoase daruri nu sunt cuvintele, ci timpul și atenția.

Uneori, cea mai mare dovadă de bunătate este să asculți cu adevărat.

Uneori, cele mai bune cuvinte sunt tăcerea și atenția.

Întrebări de reflecție:

De ce crezi că ascultarea este importantă?
Ai ascultat vreodată pe cineva care avea nevoie să vorbească? Cum te-ai simțit?
Ce ai fi făcut tu în locul Anei?

Exerciții practice:

Ascultă pe cineva timp de 5 minute fără să întrerupi și notează cum te-ai simțit.
Desenează o situație în care ascultarea schimbă ziua cuiva.
Găsește o metodă de a arăta empatie unui prieten sau coleg astăzi.

Tudor era mereu pe grabă. Dimineața mânca repede, la școală se gândea la jocurile de acasă, iar după-amiaza alerga de la un ecran la altul.

Într-o zi, bunicul lui l-a invitat să stea lângă el pe banca din grădină.

— „Hai să nu facem nimic pentru câteva minute”, i-a spus bunicul zâmbind.

— „Cum adică nimic? E plictisitor!”, a răspuns Tudor.

Totuși, s-a așezat. La început s-a foit, dar apoi a început să observe lucruri pe care nu le mai văzuse: o furnică ce căra o firimitură, frunzele care se legănau, cântecul unei păsări.

Respirația i s-a liniștit, iar gândurile nu mai alergau.

— „Parcă timpul merge mai încet aici”, a spus el uimit.

Bunicul a zâmbit.

— „Nu timpul. Tu.”

Din acea zi, Tudor și-a făcut zilnic câteva minute de liniște și a descoperit că pauzele îl ajută să fie mai atent și mai fericit.

Mintea are nevoie de liniște pentru a deveni puternică și calmă.

Mintea are nevoie de pauze ca să devină puternică.

Întrebări de reflecție:

De ce crezi că Tudor se simțea grăbit tot timpul?
Cum s-a schimbat el după ce a stat liniștit?
Ai încercat vreodată să stai fără nimic de făcut? Cum te-ai simțit?

Exerciții practice:

Stai 5 minute fără ecrane și notează ce ai observat în jurul tău.
Desenează un loc liniștit unde te simți bine.
Fă o „pauză a liniștii” în fiecare zi timp de 2 minute.

Luca privea foaia cu nota mică și simțea cum obrajii îi ard. Ar fi vrut să o ascundă în ghiozdan și să nu spună nimănui.

În drum spre casă, se gândea: „Dacă află părinții, vor fi dezamăgiți…”

Dar ceva în interiorul lui îi spunea că adevărul este mai important.

A doua zi, s-a apropiat de profesor și i-a arătat lucrarea.

— „Nu am înțeles exercițiile… vreau să învăț mai bine”, a spus el timid.

Profesorul i-a zâmbit.

— „Greșelile nu arată cine ești. Ele arată ce mai ai de învățat.”

Luca a început să exerseze zilnic. A pus întrebări, a încercat din nou și, după câteva săptămâni, a luat o notă mult mai bună.

Când și-a văzut rezultatul, a simțit o mândrie uriașă.

Greșelile nu te fac slab. Ele sunt pașii spre succes.

Întrebări de reflecție:

De ce este important să recunoaștem greșelile?
Ce a învățat Luca din greșeala lui?
Ai avut vreodată o experiență similară? Cum te-ai simțit?

Exerciții practice:

Scrie o greșeală recentă și ce ai învățat din ea.
Desenează o scenă în care cineva învață din greșeală.
Spune cuiva ce ai învățat dintr-o greșeală recentă.

Într-o zi, un băiat nou a intrat în clasă. Avea rucsacul mare și ochii timizi. Câțiva copii au început să râdă și să șușotească.

Daria privea scena cu inima strânsă. Știa cum e să te simți singur.

S-a ridicat de pe scaun și s-a apropiat de băiat.

— „Salut! Vrei să stai cu mine?” l-a întrebat ea cu un zâmbet cald.

Băiatul a ridicat privirea surprins și a dat din cap.

În timp ce se așezau, râsetele s-au oprit. Alți copii au început să se apropie și ei.

Până la sfârșitul zilei, băiatul avea deja prieteni.

Daria a înțeles atunci că uneori un gest mic poate schimba o întreagă poveste.

Bunătatea este o forță care poate transforma lumea.

Întrebări de reflecție:

De ce crezi că Daria s-a apropiat de băiat?
Cum te-ai simți dacă cineva te-ar exclude?
Poți să te gândești la un moment când bunătatea ta a făcut diferența?

Exerciții practice:

Fă un gest mic de bunătate astăzi pentru cineva.
Desenează un gest de bunătate.
Notează trei modalități în care poți fi bun într-o zi.

Andrei își dorea foarte mult să fie popular. La școală, observa cum unii copii erau mereu în centrul atenției, spuneau glume și toată lumea râdea. De multe ori, Andrei îi imita, chiar dacă unele glume nu îi plăceau sau îl făceau să se simtă neliniștit.

Într-o zi, cel mai bun prieten al lui, Vlad, i-a mărturisit că este trist pentru că fusese exclus dintr-un joc. Andrei a simțit cum inima i se strânge. Ar fi putut să râdă și el, ca ceilalți, dar ceva din interiorul lui îi spunea că nu e corect.

— „Știi ce?”, i-a spus Andrei după o clipă de gândire. „Nu e amuzant ce fac ceilalți. Hai să jucăm noi împreună.”

La început, Andrei s-a temut că va fi judecat. Dar, surprinzător, alți copii s-au apropiat și ei. Vlad a zâmbit pentru prima dată în acea zi, iar Andrei a simțit o bucurie caldă în piept.

A înțeles atunci că adevărata prietenie nu înseamnă să faci orice ca să fii plăcut, ci să fii sincer și să fii acolo când cineva are nevoie de tine.

Prietenia adevărată se bazează pe sinceritate, respect și sprijin.

Întrebări de reflecție:

De ce își dorea Andrei să fie popular?
Ce l-a făcut să aleagă sinceritatea?
Cum te-ai fi simțit în locul lui Vlad?

Exerciții practice:

Scrie un mesaj sincer unui prieten și spune-i ce apreciezi la el.
Desenează o scenă care arată o prietenie adevărată.
Gândește-te la o situație în care ai putea fi un prieten mai bun.

Radu era cunoscut drept „băiatul cu întrebările”. De fiecare dată când profesorul explica ceva, mâna lui era ridicată.

— „De ce cerul este albastru?”
— „Cum știe o plantă să crească spre lumină?”

Unii colegi ofteau sau râdeau, iar Radu simțea uneori că obrajii îi ard de rușine. Totuși, curiozitatea era mai puternică decât teama de a fi judecat.

Într-o zi, profesorul i-a spus zâmbind:
— „Radu, datorită întrebărilor tale, toată clasa învață mai mult.”

Atunci, Radu a simțit mândrie. A înțeles că întrebările lui nu erau o slăbiciune, ci o superputere care îl ajuta să descopere lumea.

Curiozitatea este cheia învățării și a descoperirii.

Întrebări de reflecție:

De ce uneori Radu se simțea rușinat?
Cum l-a ajutat curiozitatea?
Ce întrebare ai vrea să pui chiar acum?

Exerciții practice:

Scrie trei întrebări despre lume sau natură.
Alege una și caută răspunsul.
Desenează ce ai descoperit.

Maria avea o jucărie preferată, un ursuleț mic și moale, pe care îl lua cu ea peste tot. Într-o după-amiază, o prietenă a venit la ea în vizită și s-a uitat cu admirație la ursuleț.

Maria l-a strâns la piept. Pentru o clipă, nu a vrut să îl dea. Apoi a observat zâmbetul timid al prietenei sale și a simțit cum inima i se înmoaie.

— „Vrei să te joci cu el?”, a întrebat Maria.

Au petrecut ore întregi jucându-se împreună. Maria a descoperit că bucuria de a împărți era mai mare decât teama de a pierde.

Generozitatea și împărțirea aduc bucurie tuturor.

Întrebări de reflecție:

De ce Maria a ezitat la început?
Cum s-a simțit după ce a împărțit?
Ce ai putea împărți tu?

Exerciții practice:

Oferă ceva unui prieten.
Desenează momentul generozității.
Scrie cum te-ai simțit.

Ana mergea des cu bicicleta prin pădurea de lângă oraș. Într-o zi, a observat hârtii, sticle și pungi aruncate pe jos. Frumusețea locului părea tristă.

Ana s-a oprit, a coborât de pe bicicletă și a început să adune gunoaiele. Mâinile îi erau murdare, dar inima îi era plină.

— „Dacă fiecare ar avea grijă, pădurea ar zâmbi din nou”, și-a spus ea.

Când prietenii au văzut ce face, s-au alăturat. Împreună, au transformat locul într-un spațiu curat și frumos.

Grija pentru natură este o formă de respect față de viață.

Întrebări de reflecție:

Ce a determinat-o pe Ana să acționeze?
Cum s-au simțit prietenii?
Ce poți face pentru natură?

Exerciții practice:

Adună gunoaie într-un loc sigur.
Desenează o pădure curată.
Propune o idee ecologică.

George stătea în bancă și privea caietul de matematică. Numerele păreau să danseze pe pagină, iar el nu înțelegea nimic.

Se uita la colegi, temându-se să nu pară „mai puțin deștept”. Inima îi bătea repede. A ridicat mâna încet.

— „Nu am înțeles acest exercițiu”, a spus el.

Profesorul i-a explicat calm, iar dintr-odată totul a devenit clar. George a zâmbit larg. Curajul lui mic a adus o mare victorie.

A cere ajutor este un semn de curaj și dorință de a învăța.

Întrebări de reflecție:

De ce George se temea?
Cum s-a simțit după ce a întrebat?
Ce întrebare ai vrea să pui?

Exerciții practice:

Scrie o întrebare pe care ai evitat-o.
Exersează să o spui cu voce tare.
Desenează cum te simți când înțelegi.

Ana privea foaia albă din fața ei și oftează. Trebuia să facă un proiect creativ pentru școală, dar în capul ei se învârteau gânduri îngrijorate: „Dacă nu o să fie suficient de bun? Dacă ceilalți vor râde?”

A început timid, desenând câteva linii. Apoi s-a oprit. După câteva minute, și-a amintit că nu trebuie să fie perfect, ci să fie al ei.

Ana a cerut ajutorul prietenilor. Unul i-a dat o idee, altul a ajutat-o să lipească materialele. Încet, proiectul a prins viață.

Când l-a prezentat, Ana avea emoții, dar și un zâmbet larg. A reușit pentru că a avut curaj și a lucrat împreună cu ceilalți.

Curajul și colaborarea transformă ideile în reușite.

Întrebări de reflecție:

De ce se temea Ana la început?
Cum au ajutat-o prietenii?
Ce proiect ai vrea să faci tu?

Exerciții practice:

Începe un proiect mic, pas cu pas.
Cere părerea cuiva.
Desenează cum te simți când termini ceva important.

David stătea pe marginea piscinei și își bălăngănea picioarele în apă. Înotul părea greu, iar apa adâncă îl speria.

Instructorul i-a zâmbit calm:
— „Nu trebuie să fii perfect. Doar încearcă.”

Cu inima bătând repede, David a intrat în apă. La început a fost nesigur, dar apoi a început să plutească. A simțit o bucurie neașteptată.

Când a ieșit din piscină, zâmbea larg. Frica se transformase în mândrie.

Curajul de a încerca ceva nou deschide uși către experiențe minunate.

Întrebări de reflecție:

Ce îl speria pe David?
Cine l-a ajutat să prindă curaj?
Ce lucru nou ai vrea să încerci?

Exerciții practice:

Scrie un lucru nou pe care îl vei încerca.
Desenează-te făcând acel lucru.
Notează cum crezi că te vei simți după.

Maria era supărată. Prietena ei nu o ascultase și se simțea ignorată. Inima îi bătea tare, iar ochii îi erau plini de lacrimi.

La început, a vrut să țipe. Apoi s-a oprit și a respirat adânc.

— „M-am simțit tristă când nu m-ai ascultat”, a spus ea încet.

Prietena ei a privit-o surprinsă, apoi a dat din cap. Au vorbit, s-au înțeles și s-au îmbrățișat.

A exprima emoțiile cu calm ajută la relații mai bune.

Întrebări de reflecție:

Ce simțea Maria?
Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi țipat?
Cum îți exprimi tu emoțiile?

Exerciții practice:

Scrie o emoție pe care o simți azi.
Desenează o față care arată acea emoție.
Spune cuiva cum te simți.

Mihai încerca să construiască un avion de hârtie care să zboare perfect. A îndoit, a desfăcut, a greșit.

Avionul cădea de fiecare dată. Mihai era pe punctul să renunțe.

A respirat adânc și a încercat din nou. De data aceasta, avionul a zburat mai departe ca niciodată.

Mihai a zâmbit. A învățat că răbdarea aduce rezultate frumoase.

Răbdarea te ajută să reușești chiar și când lucrurile sunt dificile.

Întrebări de reflecție:

De ce Mihai era aproape să renunțe?
Ce l-a ajutat să reușească?
Unde ai nevoie de mai multă răbdare?

Exerciții practice:

Construiește ceva pas cu pas.
Notează un lucru care necesită răbdare.
Desenează rezultatul final.

Ioana stătea pe covor, înconjurată de piese de puzzle. Imaginea părea imposibil de terminat.

— „Nu reușesc…”, a șoptit ea.

Prietenii s-au așezat lângă ea. Unul a găsit colțurile, altul piesele albastre. Împreună, au reușit.

Ioana a râs fericită. A învățat că ajutorul face lucrurile mai ușoare.

A cere și a oferi ajutor ne face mai puternici.

Întrebări de reflecție:

De ce Ioana avea nevoie de ajutor?
Cum s-au simțit prietenii?
Cui ai putea cere ajutor?

Exerciții practice:

Cere ajutor într-o situație mică.
Ajută pe cineva azi.
Desenează un moment de colaborare.

Elena a lovit din greșeală un ghiveci din clasă. S-a auzit un zgomot puternic, iar pământul s-a împrăștiat pe podea.

Inima îi bătea tare. Ar fi putut să se prefacă că nu ea a fost.

A respirat adânc și a spus:
— „Îmi pare rău, eu am făcut asta.”

Profesorul a privit-o calm și i-a mulțumit pentru sinceritate. Au strâns împreună mizeria și au reparat greșeala.

Elena s-a simțit ușurată și mândră. Curajul ei a fost mai mare decât frica.

A recunoaște greșeala arată maturitate și curaj.

Întrebări de reflecție:

De ce i-a fost teamă Elenei?
Ce s-a întâmplat după ce a spus adevărul?
Cum te simți când spui adevărul?

Exerciții practice:

Scrie o greșeală din care ai învățat.
Desenează o situație în care spui adevărul.
Exersează să spui „Îmi pare rău”.

În drum spre casă, Vlad a auzit un mieunat slab. Sub o bancă, stătea o pisicuță murdară și speriată.

Vlad s-a aplecat și a vorbit încet:
— „Nu-ți fie frică.”

A dus pisica la un adăpost pentru animale. Deși nu o cunoștea, simțea că a făcut ce trebuia.

Când a plecat, Vlad avea inima plină de bucurie. A învățat că bunătatea nu are nevoie de motive.

Bunătatea se arată și față de cei pe care nu îi cunoaștem.

Întrebări de reflecție:

Ce l-a făcut pe Vlad să ajute?
Cum crezi că s-a simțit pisica?
Când ai ajutat pe cineva necunoscut?

Exerciții practice:

Fă un gest mic de bunătate.
Desenează momentul ajutorului.
Scrie cum te-ai simțit.

Maria voia să termine repede un proiect și nu avea răbdare să asculte explicațiile profesorului.

Când proiectul nu a ieșit cum voia, a simțit frustrare. Atunci s-a întors și a ascultat cu atenție sfatul primit.

A refăcut pașii, mai calm. Rezultatul a fost mult mai bun.

Maria a învățat că a asculta nu înseamnă slăbiciune, ci dorință de a învăța.

Ascultarea sfaturilor te ajută să faci lucrurile mai bine.

Întrebări de reflecție:

De ce Maria s-a grăbit?
Ce a schimbat rezultatul?
Cui ai putea cere un sfat?

Exerciții practice:

Cere un sfat și aplică-l.
Notează ce ai învățat.
Desenează rezultatul final.

În pauza mare, Andrei și-a scos gustarea. A observat că doi colegi priveau flămânzi, uitaseră pachetul acasă.

Fără să stea pe gânduri, Andrei a rupt sandvișul în jumătate.

— „Poftiți”, a spus zâmbind.

Colegii au mulțumit, iar pauza s-a transformat într-un moment plin de râsete și prietenie.

Generozitatea aduce bucurie atât celui care oferă, cât și celui care primește.

Întrebări de reflecție:

Ce a observat Andrei?
Cum s-au simțit colegii?
Ce poți oferi tu?

Exerciții practice:

Oferă ceva cuiva azi.
Desenează momentul generozității.
Scrie cum te-ai simțit.

Elena stătea în bancă și își strângea mâinile sub masă. Urma să prezinte proiectul în fața clasei. Inima îi bătea atât de tare, încât avea impresia că toți o pot auzi.

— „Dacă mă bâlbâi?”
— „Dacă uit ce am de spus?”

Cu o seară înainte, exersase în fața oglinzii. Mama o ascultase cu răbdare și îi spusese blând:
— „Nu trebuie să fii perfectă. Trebuie doar să fii tu.”

Când a ajuns în fața clasei, Elena a respirat adânc. Vocea i-a tremurat la început, dar, pe măsură ce vorbea, frica s-a transformat în încredere.

La final, colegii au aplaudat. Elena a simțit o căldură în piept și a înțeles că frica se micșorează atunci când ai curaj.

Curajul nu înseamnă lipsa fricii, ci să mergi mai departe în ciuda ei.

Întrebări de reflecție:

Ce o speria pe Elena?
Cine a ajutat-o să prindă curaj?
Cum te simți când depășești o frică?

Exerciții practice:

Spune cu voce tare o idee în fața cuiva drag.
Desenează-te vorbind cu încredere.
Scrie o frică și un pas mic pentru a o depăși.

Alex era nerăbdător. Voia să termine repede jocul nou primit, așa că nu a fost atent când tatăl îi explica regulile.

Câteva minute mai târziu, jocul nu funcționa. Piesele nu se potriveau, iar Alex simțea frustrare.

Tatăl s-a așezat lângă el și a spus calm:
— „Hai să încercăm din nou, pas cu pas.”

De data aceasta, Alex a ascultat cu adevărat. A observat detalii mici și a înțeles ce greșise.

Când jocul a fost gata, Alex a zâmbit larg. A învățat că a asculta cu atenție este o formă de respect și inteligență.

Când asculți cu adevărat, înveți mai repede și mai bine.

Întrebări de reflecție:

De ce Alex s-a grăbit?
Ce a schimbat rezultatul?
Când ai învățat ceva ascultând?

Exerciții practice:

Ascultă pe cineva fără să întrerupi.
Notează un lucru nou învățat.
Desenează momentul în care ai reușit.

Maria observase că un coleg nou vorbea diferit și avea obiceiuri neobișnuite. Alți copii râdeau, iar Maria se simțea confuză.

Într-o pauză, s-a apropiat timid și a întrebat:
— „Vrei să-mi spui mai multe despre tine?”

Copilul a zâmbit. A povestit despre familia lui, despre mâncarea preferată și despre jocurile pe care le iubea.

Maria a simțit rușine pentru gândurile ei de la început. Diferențele nu o speriau, ci o făceau mai bogată.

Acceptarea diferențelor ne ajută să devenim mai buni și mai înțelepți.

Întrebări de reflecție:

Ce a simțit Maria la început?
Ce a schimbat părerea ei?
Ce poți învăța de la cineva diferit?

Exerciții practice:

Scrie ceva interesant despre cineva diferit de tine.
Desenează oameni diferiți, dar fericiți.
Gândește-te cum poți arăta respect.

Luca se juca atunci când și-a amintit de teme. Era deja târziu, iar caietul era gol.

A doua zi, nota mică l-a întristat. Simțea un nod în gât și dezamăgire.

În acea seară, și-a făcut un plan. A lucrat puțin câte puțin, cu atenție.

Când a primit o notă bună data următoare, Luca a simțit liniște și mândrie. Responsabilitatea îi adusese încredere.

Responsabilitatea aduce ordine, liniște și încredere în tine.

Întrebări de reflecție:

Cum s-a simțit Luca când a greșit?
Ce l-a ajutat să se schimbe?
Ce responsabilitate ai tu?

Exerciții practice:

Scrie responsabilitățile tale.
Bifează una îndeplinită.
Desenează-te mândru de tine.

Elena credea că școala este doar despre teme și note. Dar într-o zi, a descoperit ceva nou la o lecție care i-a aprins curiozitatea.

A început să pună întrebări, să citească, să caute răspunsuri. Învățarea devenise o aventură.

În fiecare seară, simțea bucurie, nu presiune. Era mândră de ea.

Elena a înțeles că învățarea nu se termină niciodată și că este un dar.

Când înveți cu bucurie, lumea devine mai mare și mai frumoasă.

Întrebări de reflecție:

Ce a schimbat felul Elenei de a vedea școala?
Ce îți place să înveți?
Cum te simți când descoperi ceva nou?

Exerciții practice:

Notează un lucru nou învățat azi.
Desenează-te descoperind ceva.
Spune cuiva ce ai aflat.

duminică, 18 ianuarie 2026