Am desenat-o pe o foaie.
Cât timp o desenam, ceva curios s-a întâmplat: îmi mai dispăruse din teamă.
Pe hârtie, fricuța arăta… chiar simpatică.
— „Și cine e asta?”
— „Fricuța. Când o desenez, nu mai pare atât de mare.”
Era prima victorie mică.
O conversație cu fricuța
decis să vorbesc cu ea. Nu tare, ci în gând.
— „Bine, Fricuțo… poți veni cu mine.
Dar azi stai în buzunar și nu mai tragi tu sforile.”
Am simțit cum nodul din burtă se mai dezleagă puțin.
Nu scăpasem complet de emoție, dar mă simțeam mai puternic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu