A fost odată un băiat pe nume Luca, care descoperise ceva ce puțini oameni observă:
Într-o dimineață, Luca s-a trezit cu un gând greu:
„Nu sunt destul de bun.”
Gândul îi stătea pe umeri ca un rucsac plin cu pietre. La școală, când a greșit un exercițiu, gândul a șoptit din nou:
— Vezi? Ți-am spus eu.
În pauză, supărat, Luca s-a așezat pe o bancă din parc. Acolo l-a întâlnit pe bătrânul paznic al grădinii, un om cu
ochi liniștiți și o voce calmă.
— De ce ești atât de apăsat? l-a întrebat el.
Luca i-a spus despre gândurile care îl urmăreau și nu-l lăsau să fie fericit.
Bătrânul a zâmbit și i-a spus:
— Știi, gândurile sunt ca niște păsări. Unele sunt luminoase și cântă frumos. Altele sunt zgomotoase și aduc furtuni. Nu poți opri păsările să zboare pe deasupra capului tău… dar poți decide pe care le lași să-și facă cuib.
Luca a tăcut. Pentru prima dată, ideea i s-a părut posibilă.
În zilele următoare, băiatul a început să observe fiecare gând.
Când apărea unul care spunea „Nu pot”, Luca întreba:
— Este acesta un fapt sau doar o părere?
Când gândul spunea „Mi-e frică”, el răspundea:
— Pot controla ce fac, nu ce se întâmplă.
Unele gânduri plecau singure. Altele mai încercau să rămână, dar Luca nu le mai hrănea cu atenție și teamă.
Într-o zi, a pierdut un concurs. Gândul vechi a apărut din nou.Dar de data aceasta, Luca a zâmbit și a spus:
— Nu pot controla rezultatul. Pot controla efortul meu.
Și rucsacul invizibil a devenit mai ușor.
Cu timpul, Luca a învățat că liniștea nu vine din a schimba lumea, ci din a-ți alege răspunsul la ea.
A înțeles că puterea lui nu stă în ce i se întâmplă, ci în gândurile pe care le păstrează.
Și astfel, Luca a devenit băiatul care nu și-a controlat toate zilele…
dar și-a ales gândurile.
Iar asta a fost suficient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu